20 Mar Impresia lui Vicky Wilson

Când am început să citesc această poveste, încă din faza de manuscris, am avut un şoc emoţional care m-a blocat, neputând să continui mult timp. Când reluam lecturarea, lacrimile îmi curgeau involuntar, fără a putea deţine controlul emoţiei născute din realitatea nefiltrată a trăirilor unui tânăr cu sindromul Asperger, eu fiind mama acestui Aspie!
Citind, mă copleşeau sentimente contradictorii de neputinţă, de frustrare, de iubire nespusă la timpul ei…

Pe de altă parte, îmi spuneam că am făcut tot ce am ştiut ca părinte pentru a înţelege trăirile copilului şi, mai apoi, ale adolescentului.

Da, dar acest copil nu era neurotipic! Şi tot ce ştiam eu despre creşterea unui copil nu se plia pe nevoile unui copil atipic. Annellisse era atipică! Din exterior era percepută ca un copil rebel, nereceptiv la sfaturi, introvertit, antisocial. Ca părinte, eram nedumerită cum de sora ei este sociabilă, comunicativă, ascultătoare, iar Annellisse, total opusă.
Parcurgând povestea ei, am înţeles că, de fapt, eu nu am înţeles nimic din trăirile, sensibilităţile, neputinţele ei de adaptare într-o lume neurotipică. Această carte sper să fie ca un fel de „îndrumar“ pentru părinţii care au copii neurodivergenţi.

Pentru mine, să o înţeleg pe Annellisse este în fiecare zi o provocare din care ies de multe ori învinsă, dar care mă face mai puternică şi mai dornică de aventură în această lume încă nedescoperită a autismului înalt funcţional.

Dragi cititori, cei care sunteţi Aspie, fiţi voi înşivă, iubiţi-vă şi trăiţi-vă viaţa cum simţiţi, iar cei care sunteţi părinţi de Aspie, fiţi alături de copiii voştri şi dăruiţi-le căldură sufletească, chiar dacă nu îi înţelegeţi întru totul, ei trebuie să simtă că îi iubim necondiţionat!
Apropo, ţi-am spus cât de mult te iubesc?!

Mom [Vicky Wilson]